Nichita
şi elena ceauşescu
Titlul mă
îngrozeşte prin
incompatibilitatea celor două personaje din toate punctele de vedere,
însă
acest lucru l-am remarcat, ca o dovadă a lipsei mele de experienţă
în ale
scrisului, după ce am terminat de scris ce aveam de spus şi spre
ruşinea mea
era deja clasificat şi l-am lăsat aşa, din comoditate.
Nu a făcut analfabeta numai lucruri
reprobabile şi unul din exemple este întâlnirea
soţilor ceauşescu cu conducerea
Uniunii Scriitorilor din România, când tovarăşa l-a
întrebat pe Nichita cum se
mai simte cu sănătatea. În perioada respsctivă Nichita chiar
se simţea rău,
fiindcă îşi maltratase ficatul nu numai cu vodcă, dar şi cu
multe altele mai
ales prin extenuare fizică, însă i-a răspuns tovarăşei că se
simte bine şi i-a
mulţumit pentru grija care i-o arată, la care ea a replicat că ştie că
nu se
simte bine deloc şi o să dea dispoziţii să fie tratat. Nichita a luat-o
ca pe
un gest de politeţe şi se mira că a avut timp să pună pe cineva să se
intereseze de starea sănătăţii lui.
Îmi relata că
în perioada imediat
următoare a primit mai multe invitaţii de la diverşi medici să facă un
consult
serios, dar nu a dat curs acestor invitaţii, chiar dacă ultimele două
au venit
din partea celebrului profesor Eugeniu PROCA, ministrul sănătăţii din
vremea
aceea.
Într-o dimineaţă, deoarece
la
sonerie nu răspundea niciodată, la uşa lui Nichita bate cineva cu codul
meu şi
cu toate că era cam devreme se duce să deschidă bombănind că-l scol aşa
cu
noaptea în cap. Noroc că Nichita îl cunoştea pe
profesorul PROCA, fiindcă
acesta se afla la uşa lui în carne şi oase,
aşteptând să fie invitat în casă.
Desigur cu politeţea care-l caracteriza şi cu darul lui de a face
complimente
şi a spune lucruri frumoase, Nichita l-a invitat pe ministru
în casă
manifestându-şi bucuria pentru vizita înaltului
oaspete. După o discuţie destul
de lungă despre una despre alta, ministrula spus că a venit să-i facă
un
tratament pentru ficat fiind trimis personal de tovarăşa, care nu poate
fi
refuzată. A încercat Nichita să-i spună că nu era cazul să se
deplaseze
personal, la care ministrul cu o amabilitate părintească i-a mărturisit
că a
venit, fiindcă cele două apeluri ale lui fuseseră ignorate de Nichita
şi în
plus era o plăcere să discute cu marele poet la el acasă. La
promisiunile lui
Nichita că în două trei zile o să se prezinte oriunde va dori
profesorul,
acesta a replicat destul de sec: Stimate domn, pleci la tratament chiar
în
clipa aceasta cu mine, de bună voie sau legat de echipa pe care am
adus-o cu
mine, putem pleca la tratament buni, prieteni sau supăraţi unul pe
altul!
Desigur că Nichita a ales prima soluţie apreciind gestul acestui om
excepţional
care a venit personal la el acasă şi l-a convins cu argumente şi
blândeţe că
ceea ce face este numai spre binele lui.
Despre caracterul extraordinar al
profesoruli Eugeniu PROCA am informaţii şi de la doctorul Florin
DUMITRESCU
unul din studenţii răsfăţaţii ai lui, care a revenit la acesta cu un
cancer
renal, profesorul l‑a operat imediat cu o echipă specială
ţinându-l sub
observaţie foarte mult, mai ales pentru perioada când a fost
iradiat. Florin
primea în fiecare zi o friptură în sânge
imensă pe care abia o putea mânca şi
când şoferul profesorului l-a adus acasă la Ploieşti, printre
multe altele, a
aflat că el aducea zilnic friptura de la o cantină specială a
comitetului
central, iar costul îl chiar profesorul.
Tratamentul s-a desfăşurat la
Mangalia Nord tocmai pentru a-l rupe pe Nichita de anturajul lui şi
în această
perioadă vizitele i-au fost supravegheate cu mare stricteţe pentru a nu
fi
deranjat. Tratamentul a costat pe vremea aceea (1979-1980) vreo două
milioane,
fiindu-i administrate cele mai noi medicamente existente pe plan
mondial şi
cele mai sofisticate vitamine pentru refacerea ficatului, combinate cu
o
psihoterapie făcută aproape pe nesimţite prin care a fost convins să
bea alcool
mai rar şi mai puţin. Este limpede că de atunci Nichita a pus o barieră
drastică în privinţa băuturilor tari şi a cantităţii de
alcool consumat, iar
părerea mea bazată numai pe intuiţie este că urmarea tratamentului a
fost
prelungirea vieţii lui cu câţiva ani.