Vasile GOGULANCEA

            Vasile GOGULANCEA era şeful de cadre de la Întreprinderea de Aparate de Măsură şi Control IRMAMC din Ploieşti, un ţigan veritabil, negru, mic de statură, cu un vocabular adecvat unui ţigan ajuns şef de cadre. Era un om cumsecade, care se purta frumos cu toată lumea, indiferent dacă era muncitor sau inginer, iar dacă aveam probleme de creştere a salariului sau alte pile, ne rugam de nea Vasile care mai intervenea la director, cu toate că uneori acesta îl dădea pur şi simplu afară din birou. Singurul lucru cu care puteam să-l avem la mână pe nea Vasile erau fuşeraiele, adică diverse reparaţii de obiecte sau confecţionarea unor cuţite sau alte obiecte casnice, pentru diverse persoane la care avea şi el obligaţii. Boala cea mai mare a lui nea Vasile erau însă femeile pe care le troznea pe unde apuca şi multe angajate au beneficiat de serviciile lui.

            La IRMAMC era o fată de o frumuseţe rară, făcută parcă pentru reproducţie, de ziceai că s-a uitat lung la mama ei când o născut-o, chiar Dumnezeu în persoană. Multă lume vroia să o troznească, dar nici ea nu putea să-i satisfacă chiar pe toţi, cu toate că era extrem de pofticioasă şi îşi dădea toată silinţa. Într-o după amiază, unul din portarii, cel mai nesuferit, a surprins-o pe fată regulându-se cu un muncitor, un băiat tare frumuşel, care arăta ca un artist şi le-a făcut raport. Dacă nu ar fi fost făcut raportul, lucurile ar fi putut fi aranjate fără probleme, însă existenţa lui într-un caiet cu sigiliu trebuia rezolvat în şedinţă publică. Cum se ştia despre ce este vorba nu a fost nevoie de mobilizare, aşa că a venit aprope toată lumea să asiste la şedinţa, care în mod clar urma să fie un circ. A luat cuvântul secretarul de partid care a descris succint raportul, măgarul de portar nu s-a mulţumit să facă un raport ci a descris cu amănunte picante cum i-a găsit. Au mai luat cuvântul vreo trei muncitori, dar oamenii au fost destul de blânzi, făcând referire la tinereţea celor doi şi apelând la clemenţă. Impulsionat de director, şeful de cadre a spus în cuvântul lui că fapta este inadmisibilă şi fetii trebuie să i se desfacă contractul de muncă conform .... La sfârşit fata a cerut să vorbească, însă nu i s-a permis de către cei de la prezidiu, dar în sală s-a iscat gălăgie mare şi la cererea muncitorilor i s-a dat cuvântul. Într-o linişte deplină, fata a spus că lucrează de peste doi ani şi că îi place întreprinderea, aşa că regretă cele întâmplate şi faptul că trebuie să o părăsească numai că are anumite nelămurirri pe care ar dori să le ştie toată lumea. Până să mă angajeze, şeful de cadre m-a regulat de vreo patru ori şi după aia de destule ori, domnul inginer şef m-a regulat de peste zece ori, domnul contabil şef de vreo trei ori ... când m-am regulat şi eu de plăcere cu un muncitor, de ce trebuie să fiu dată afară ? Cu toate uralele şi aplauzele asistenţei, fetei i s-a desfăcut contractul de muncă, iar băiatul nu a păţit nimic, fiind transferat vreo trei luni la şantierul din Rafinăria Oneşti.